Bucură-te, o, Sioane, saltă azi de bucurie,
Strigă tu Ierusalime, cu cântări de veselie!

Iată-Ți Împăratul slavei, vine blând la tine-acasă,
Haina mântuirii Sale, peste lume o revarsă.

​El e drept, aduce pacea, biruința Lui e mare,
Dar nu vine cu trufie, nici cu oști de înfruntare.

Călărește-n umilință, pe un mânz de măgăriță,
Căci El vrea să altoiască, sufletele-n a Sa viță.

​Nici coroana cea de aur, nici mătase nu-L îmbracă,
Dar la pasul Lui cel moale, orice vifor o să tacă.

Este Regele ce spală, rănile din pieptul tău,
Singurul care dezleagă de blestem și de cel rău.

​Pune-ți inima sub pașii, ca o floare pe cărare,
Căci El vine să dea vieții, o eternă sărbătoare.

Osana în cerul slavei, Celui ce ne-a cercetat,
Pe un mânz, cu chip de slugă, dar de-a pururi Împărat!

​Nu e zgomot de armate, nici fanfare nu răsună,
Dar în urma Lui se-aude, cea mai dulce veste bună.

Vine Cel ce n-are casă, dar ne-a pregătit un loc,
Să ne scoată din pierzare, din durere și din foc.

​Ochii Lui sunt plini de milă, mâna Lui e un balsam,
El e Vița cea curată, noi suntem plăpândul neam.

S-a oprit din slava mare, coborând în praful gros,
Ca să ne ridice-n slavă, El, cel blând și luminos.

​Pleacă-ți fruntea în țărână, omule ce ești trudit,
Iată, Cel prezis de veacuri, pentru tine a venit.

Nu cere tribut de sânge, nici comori de pe pământ,
Ci o inimă curată și un suflet drept și sfânt.

​Să răsune valea-ntreagă de un cânt de biruință,
Căci salvarea ne e dată astăzi, prin a Sa ființă.

Cel ce vine-n chip de slavă, binecuvântat să fie,
Tuturor El dăruiește, mângâieri și bucurie!

​Rămâi, Doamne, cu noi pururi, să-ți slujim pe-acest pământ,
Să Te lăudăm cu toții, jos... ca și în cerul sfânt.

Fiecare zi de astăzi, imn de slavă să ne fie,
Căci în piept purtăm pecetea, dragostei de veșnicie.

​Amin, strigă-ntreg pământul, amin, cântă inima,
Înălțăm spre ceruri glasul, lăudând mărirea Ta.

Începutul și sfârșitul, Domnul dintre heruvimi,
Cel ce-ai preschimbat în soare, și coroana cea de spini.
Amin